tren spre corabia

Înapoi la ştiri despre Corabia

Cotele economiei în Corabia: gheaţă la mal

Lipsa infrastructurii, a locurilor de muncă şi privatizările dubioase au sufocat încă din faşă dezvoltarea economică a urbei de la Dunăre de după 1990

Corabia a avut al doilea IAS ca mărime din ţară, după cel din Balta Mare a Brăilei. Peste 14.000 de hectare de teren dotate cu fabrici, silozuri, ferme sau livezi. Toată această avere, administrată de AVAS, a fost vîndută pe bucăţi, unor băieţi deştepţi, la preţuri derizorii.

Din sutele de tractoare, utilaje agricole şi zeci de hectare de livezi care au aparţinut societăţii Corias din Corabia nu a mai rămas mare lucru. Un grup de businessmeni arabi şi unul de români sînt singurii care controlează mediul de afaceri corăbian.

Încerc să înţeleg frustrările locuitorilor din fostele oraşe industriale ale epocii de aur. Chiar dacă, din punct de vedere economic, „muncipiile” lor nu mai există pe harta României, multe au străzile curate, scuarurile pline de flori, iar parcurile mari şi îngrijite.

Zona industrială de la marginea oraşului, în care altădată lucrau mii de corăbieni, este acum pustie

Majoritatea acestor oraşe au o istorie, o cultură, iar localnicii se hrănesc cu aceste bunuri. Reporterii noştri au fost acuzaţi pe forumuri că arată doar părţile rele ale epavelor industriale comuniste. Că scot în evidenţă numai sărăcia, mizeria şi şmecheriile instrumentate de autorităţile locale. Însă, dacă toate aceste rele nu ar fi existat, nu am mai fi avut ce scoate în faţă.

Corabia este un oraş boem. Plin de flori, de verdeaţă, cu un centru înconjurat de castani şi tei. Străzi vechi, pietruite, case cu o arhitectură care aminteşte de secolul trecut... însă cu mulţi ţigani şi cîini vagabonzi, cu terase kitchoase şi manele la maximum. Noul de prost gust se amestecă cu vechiul de calitate, iar fostele fabrici comuniste, acum în paragină, se amestecă cu SRL-urile cu uşi de termopan alb şi cameră de supraveghere la intrare.

Cu bulgarii în coastă şi arabii în curtea fabricii

Dacă alegi să vii de la Bucureşti la Corabia prin Turnu Măgurele, şi nu prin Caracal, drumul este mai scurt cu cîţiva kilometri, dar mai prost. sînt porţiuni de drum naţional acoperite cu pietriş. Însă mesajul pe care îl primeşti pe telefonul mobil, imediat ce ai ajuns în Turnu Măgurele, face toţi banii: „Bine aţi venit în Bulgaria”. Ajunşi în Corabia, am mers la primărie.

O alee străjuită de pomi înverziţi şi bănci de lemn colorate în albastru (asta probabil pentru că fostul primar a fost pesedist) era plină de pensionari care ieşiseră la aer curat. Vorbeau de preţul pîinii, de cel al buteliilor de gaz... „facem politică, dom’le”, spune un bărbat, cu o pălărie albă de soare pe cap şi cu ochelarii pe nas. Primarul, Ştefan Pârlea, era şi el ieşit din primărie, cu treburi.

S-a întors din drum bombănind ceva de genul că „nu e bine să te pui rău cu presa”. Întrebat de starea economică a urbei pe care o conduce, primarul a recunoscut că este jalnică. „Corabia e moartă. Nimic nu mişcă, deşi am reuşit să aducem aici ceva investiţii. Ne avantajează poziţionarea la malul Dunării, apropierea faţă de drumul european, însă ne dezavantajează lipsa gazului metan şi a altor utilităţi în diferite zone”, spune Pârlea.

Combinatul de fire şi fibre sintetice, fabrica de zahăr, cea de mobilă, o tăbăcărie imensă şi celebrul IAS Corias erau principalele motoare ale economiei localităţii oltene. Din toate acestea, astăzi mai funcţionează la o capacitate rezonabilă doar fabrica de zahăr, care a fost preluată de de omul de afaceri libanez Abdallah Mahmoud Achour.

Potrivit oficialilor companiei, fabrica produce aproximativ 3.000 de tone de zahăr pe an, iar în 2007 a înregistrat o cifră de afaceri de circa 17,5 milioane de euro. Din miile de angajaţi care lucrau la Zahăr Corabia, astăzi mai sînt doar 170.

Aceştia se plîng că sînt plătiţi prost, iar atunci cînd îşi cer drepturile, sînt înlocuiţi instantaneu. „La cîtă lume nu are un loc de muncă, te mulţumeşti cu puţin. Nu mai contează condiţiile în care munceşti, pentru că, dacă ai comentat, a doua zi eşti înlocuit”, ne-a declarat Elena, o muncitoare la Zahăr Corabia.

Corias, dezbătută între copiii politicienilor şi afaceriştii turci

Înainte de 1989, Corias deţinea 14.000 de hectare. „Se întindea pînă la 50 de kilometri dincolo de Corabia”, spune primarul Pârlea. Astăzi, mai sînt doar 7.000 de hectare de pămînt situate pe locul fostului lac Potelu, desecat în 1960 de comunişti, în imediata apropiere a Dunării. Şi aşa, la numai jumătate din ce a fost odată, Coriasul tot deţine o avere uriaşă.

Anul trecut, pe aceste terenuri existau 14 ferme, 9 de vegetale şi 5 de pomi fructiferi – piersici, caişi, pruni şi meri. Fiecare fermă are în jur de trei hale de depozitare. Pe terenurile fostului IAS sînt vii livezi, pepiniere viticole şi pomicole, culturi de hamei, plantaţii de duzi, sere şi solarii, dotate cu sisteme de irigaţii şi lucrări de desecare şi protecţie contra eroziunii solului.

Mai adăugaţi o fabrică de suc de mere făcută după ’90, cu o investiţie ce depăşea 5 milioane de dolari, care procesa 15 tone de mere pe oră, şi un complex de îngrăşare a taurinelor, cu 14 grajduri pentru animale. Tractoarele, combinele, autoturismele nu le mai socotim, pentru că oricum au fost vîndute din 2004 şi pînă astăzi, bucată cu bucată.

Toată această avere, estimată în 2004 la 313 miliarde de lei, a sucit minţile mai multor băieţi cu bani atît din România, cît şi din străinătate.

În 2004, Corias aparţinea Autorităţii pentru Valorificarea Domeniilor Statului (AVAS), pe atunci AVAB în proporţie de 88%, şi Agenţiei Domeniilor Statului (ADS), în proporţie de 11%. În primăvara lui 2004, statul organizează licitaţie publică cu strigare în vînzarea pachetului majoritar de acţiuni şi concesionarea terenului agricol de la Corias.

Se arată interesaţi de fostul IAS o firmă din Turcia, Arnăutu Bogdan, persoană fizică, fiul deputatului Eugen Arnăutu. Toti cei trei ofertanţi au fost dispuşi să plătească cele 63 miliarde de lei pentru pachetul de acţiuni, însă Arnăutu s-a distanţat la concesionarea terenului agricol. Cantitatea minimă de plecare a fost de 384 kg de grîu/ha/an. Cei trei competitori au mers cap la cap pînă la pasul 73 al licitaţiei, ajungîndu-se, în final, la cantitatea de 1.786 kilograme de grîu pe hectar. Cîştigă românul.

Plata garanţiei cerută prin anunţul licitaţiei în cazul ofertantului Bogdan Arnăutu a fost efectuată de S.C. Petromservice SA, prin virament, cu ordinele de plată 350 şi 354 din 14 aprilie 2004, vizate de banca Romexterra, în urma asocierii dintre Bogdan Arnăutu şi Petromservice SA.

Turcii au făcut contestaţie şi Arnăutu nu s-a bucurat prea mult de această avere. Cert este că astăzi, Corias este în lichidare judiciară, lichidatorul fiind firma Nick Impex SRL din Craiova. Presa a scris, de-a lungul anilor, despre Arnăutu, despre Octavian Popescu, prefectul de Olt, sau despre Culiţă Tărâţă, toate aceste personaje fiind interesate direct sau prin interpuşi de gigantul Corias.

„Rata reală a şomajului în Corabia este de 50%”

Florica are aproape 80 de ani şi nu a lucrat niciodată. Am găsit-o în faţa porţii, privind în gol. Abia dacă mai are bani de medicamente, pentru că ambii ei copii muncesc în Corabia pe salarii de mizerie. „La Zahăr Corabia angajează pe cine vor ei şi le dă bani puţini”, spune Florica. Îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile cînd Corabia nu se scufundase încă în sărăcie şi ne povesteşte despre duminicile de vară cînd nu aveai loc să arunci un ac pe străzile din oraş.

Primarul Ştefan Pârlea recunoaşte că rata şomajului din oraşul pe care îl conduce este una dintre cele mai mari din ţară.

„Peste jumătate din populaţia aptă de muncă nu lucrează”, spune Pârlea. „Au mai venit cîţiva investitori şi la noi, însă avem nevoie de mai mult”, a mai adăugat acesta. În timp ce politicienii din Corabia se pregătesc de campania electorală, tinerii se preocupă de găsirea unui loc de muncă, de înscrierea la o facultate bună din Craiova sau Bucureşti, iar viaţa urbei merge înainte. Speranţe mai sînt, aşa cum mi-a spus un pensionar: „Corabia noastră nu s-a scufundat de tot...”

Comentarii

ramona a scris vineri, 9 iulie 2010 la 17:02:
rusine, rusine!


Informaţii utile

Casa de cultură
Cuza Vodă 65
tel. 0249-561.233

Poliţia Corabia
Bibescu Vodă 3
tel. 0249-561.121

Primăria Corabia
Cuza Vodă 54
tel. 0249-560.703

Spitalul orăşenesc
Carpaţi 116
tel. 0249-563.171

Gara Corabia
Trecerea Dunării 39
tel. 0249-561.235

Administraţia Finanţelor Publice
C.A. Rosetti 64
tel. 0249-561.376